Curtea Constitutionala a decis ieri ca Basescu poate refuza o singura data, cu motive intemeiate, propunerea de numire a unui ministru, seful guevernului fiind obligat sa propuna o alta persoana.
Rezultatul imediat si direct este faptul ca Norica Nicolai nu va ajunge ministru al justitiei.
Basescu afirmase, si suna ca o promisiune afirmatia sa, ca nu o va numi niciodata pe Nicolai ministru al justitiei.
Daca in alte cazuri promisiunile politicienilor nu pot fi respectate, evident nu din cauza lor ci din cauza factorilor independenti de vointa lor, se pare ca de data aceasta fortele destinului au lucrat in favoarea politicianului care promitea si, surprize surprize – promisiunea sa a fost indeplinita.
A, da, exista si posibilitatea ca Norica Nicolai sa ajunga ministru al justitiei daca obtine girul parlamentarilor, dar acest lucru face parte, cel putin in momentul de fata, din categoria promisiunilor care nu pot fi respectate.
Toata lumea compara inevitabil situatia Nicolai cu Cioroianu, cand Curtea a dat fix verdictul opus: presedintele nu are drept de veto la numirea ministrilor, putand doar cere primului ministru sa renunte la propunerea sa.
Afirmatii peste afirmatii: curtea si a uitat verdictele vechi, se contrazice, Basescu a castigat.
Intrebari peste intrebari: de ce acest verdict, cui foloseste, de ce doar o singura data, ce se va intampla a doua oara?
Toti se mira, se scandalizeaza, sau aplauda discret, analizeaza, dau verdicte, fac predictii, un adevarat asediu de informatie de multe ori contradictorie.
Uita toti, sau se prefac a uita, sau vor sa uite, ca Romania este tara promisiunilor rastalmacite si incalcate, a deciziilor schimbate radical in functie de moment si actori, a discutiilor ieftine si inutile de dupa. Este tara lui: daca pot de ce nu?
Rezultatul imediat si direct este faptul ca Norica Nicolai nu va ajunge ministru al justitiei.
Basescu afirmase, si suna ca o promisiune afirmatia sa, ca nu o va numi niciodata pe Nicolai ministru al justitiei.
Daca in alte cazuri promisiunile politicienilor nu pot fi respectate, evident nu din cauza lor ci din cauza factorilor independenti de vointa lor, se pare ca de data aceasta fortele destinului au lucrat in favoarea politicianului care promitea si, surprize surprize – promisiunea sa a fost indeplinita.
A, da, exista si posibilitatea ca Norica Nicolai sa ajunga ministru al justitiei daca obtine girul parlamentarilor, dar acest lucru face parte, cel putin in momentul de fata, din categoria promisiunilor care nu pot fi respectate.
Toata lumea compara inevitabil situatia Nicolai cu Cioroianu, cand Curtea a dat fix verdictul opus: presedintele nu are drept de veto la numirea ministrilor, putand doar cere primului ministru sa renunte la propunerea sa.
Afirmatii peste afirmatii: curtea si a uitat verdictele vechi, se contrazice, Basescu a castigat.
Intrebari peste intrebari: de ce acest verdict, cui foloseste, de ce doar o singura data, ce se va intampla a doua oara?
Toti se mira, se scandalizeaza, sau aplauda discret, analizeaza, dau verdicte, fac predictii, un adevarat asediu de informatie de multe ori contradictorie.
Uita toti, sau se prefac a uita, sau vor sa uite, ca Romania este tara promisiunilor rastalmacite si incalcate, a deciziilor schimbate radical in functie de moment si actori, a discutiilor ieftine si inutile de dupa. Este tara lui: daca pot de ce nu?
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu