Nu stiu ce ati facut voi in vichend dar eu am fost acasa:).
Urducait si zgomotos a mai fost drumul, plin de tot felul de persoane una mai de poveste decat alta:P.
Si pe mine, vai, ce ma mai durea capul:(...dar a trecut, am ajuns.
Na, pana in M, de la soseaua nationala sau cum s o mai chema acu, trebuie sa mergi o azvarlitura de bat, o nimica toata, cam 2 kilometri.
As fi putut merge tot cu un mirific microbuz (microb in limbaj personal). Insa am ales sa bat la pas soseaua pustie inconjurata de...alb.
Spre surprinderea mea, desi la doar 60 de kilometri sud de Bucuresti, la mine acasa este inca zapada (pe alocuri chiar si 30 cm), alba, frumoasa, nu foarte pufi dar merge, copacii sunt inca invaluiti in chiciura.
Am dat chiar si peste un derdelus. N am ratat ocazia, normal. M am avantat si eu de vreo cateva ori pe lunecus:).
Mergand simteai aerul rece si curat (atat cat se mai poate) cum iti ia cu asalt plamanii prafuiti. Placuta senzatie, desi uneori dureroasa.
A fost bine acasa. Mi am alintat animalutele (frumoase si destepte mai sunt:) ) si am fost alintata la randul meu.
Am facut si poze care sunt insa inca sechestrate in pardalnicul de telefon.
Poate reusesc maine sa eliberez cateva sa vedeti si voi iarna de acasa mea in februarie.
PS: azi drumuri multe, agitatie, interviu (deja mersul la interviuri pentru joburi a ajuns un hobby pentru mine:)) ), fum de tigara, frig, tocuri, 311 transformat in discoteca de un nene cu o tentativa de casetofon:P (bine ca cel putin aculta house:)), cum de altfel si scria mandru pe aburul geamurilor recicalde:D)... agitat si aiurea inceput de saptamana, mai ales dupa un viched asa de amintiri:(.
Urducait si zgomotos a mai fost drumul, plin de tot felul de persoane una mai de poveste decat alta:P.
Si pe mine, vai, ce ma mai durea capul:(...dar a trecut, am ajuns.
Na, pana in M, de la soseaua nationala sau cum s o mai chema acu, trebuie sa mergi o azvarlitura de bat, o nimica toata, cam 2 kilometri.
As fi putut merge tot cu un mirific microbuz (microb in limbaj personal). Insa am ales sa bat la pas soseaua pustie inconjurata de...alb.
Spre surprinderea mea, desi la doar 60 de kilometri sud de Bucuresti, la mine acasa este inca zapada (pe alocuri chiar si 30 cm), alba, frumoasa, nu foarte pufi dar merge, copacii sunt inca invaluiti in chiciura.
Am dat chiar si peste un derdelus. N am ratat ocazia, normal. M am avantat si eu de vreo cateva ori pe lunecus:).
Mergand simteai aerul rece si curat (atat cat se mai poate) cum iti ia cu asalt plamanii prafuiti. Placuta senzatie, desi uneori dureroasa.
A fost bine acasa. Mi am alintat animalutele (frumoase si destepte mai sunt:) ) si am fost alintata la randul meu.
Am facut si poze care sunt insa inca sechestrate in pardalnicul de telefon.
Poate reusesc maine sa eliberez cateva sa vedeti si voi iarna de acasa mea in februarie.
PS: azi drumuri multe, agitatie, interviu (deja mersul la interviuri pentru joburi a ajuns un hobby pentru mine:)) ), fum de tigara, frig, tocuri, 311 transformat in discoteca de un nene cu o tentativa de casetofon:P (bine ca cel putin aculta house:)), cum de altfel si scria mandru pe aburul geamurilor recicalde:D)... agitat si aiurea inceput de saptamana, mai ales dupa un viched asa de amintiri:(.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu