Ca orice provincial venit la Bucuresti pentru studii, de sarbatori migrez spre casa. Desi, daca ar trebui sa fiu 100% sincera, faza studiilor este acum partial depasita. De joi seara sunt si parca nu s home. Inca de vineri singurele mele activitati sunt : ajutor in bucatarie, dar la cote minime (ce e mult strica) si statul in fata televizorului. Nu ma pot „mobiliza” pentru alte activitati. O fi bine, o fi rau, asta e.
Primul pe lista altfel : nu am net L !!! Vorba unui prieten: ai mei au telefon fix si eu am lap top (pe care l am carat cu mine, cel putin pana acum, inutil) deci dial up baby. Insa, spre deosebire de el, eu am interdictie la dial up (urmare a unui abuz trecut dar nu uitat), si, credeti ma pe cuvant, mama ar putea sa dea lectii detectivilor particulari. Asa ca acum am incalcat conditiile eliberarii conditionate si m am conectat ilegal, sunt sigura ca in cateva secunde abaterea mea va fi sesizata dar sper ca merita riscul:).
Toti spun ca la tara spiritul sarbatorilor este mai viu si mai palpabil. Aici, la cam 60 de kilometri de „capitala” pot spune ca deja nu mai este asa: prin sate au aparut „beculete” pe „strazi”, din generozitatea primarilor, care nu vad insa drumurile sau scolile. Multe din case sunt impodobite cu instalatii „ca afara”, de pomi nu mai zic. E frumos, dar nu mai e ca „acasa” amintirilor mele. Deci al doilea pe lista altfel ar fi: transformarea lenta dar sigura a aerului traditional si simplu al sarbatorilor in...altceva.
Al treilea altfel: colindatori fara colinde. Acestea din urma fie lipsesc cu desavarsire, fie sunt atat de contorsionate incat parca ai fi la circ.
Al patrulea: lipsa zapezii!!! Desi anul acesta a nins cu aproape o saptamana inainte si a fost atat de frig incat zapada a fost conservata ca intr un veritabil congelator. E subtire stratul dar suficient cat sa acopere negura pamantului chinuit. Tot frigul a creat si rochiile pomilor. A fost atat de ger incat de duminica pomii sunt inveliti in chiciura, sa nu cumva sa raceasca, sa nu li se mai vada nasul rosu, plin de muci si mainile crapate de dor. Mii de ace care nu inteapa decat prin albul si straniul formelor nascute.
Ultimul pe lista altfel: metamorfoza spiritului de craciun, a intensitatii sentimentului de sarbatoare. E oarecum invers, impotriva unei ordini „firesti”. In cazul de fata parca ar fi de la fluture la larva... Totul era mai intens, mai adevarat atunci, cand eram „mici”. Sau poate e asa cum mi a reprosat zilele astea mama:” tu nu ai fost niciodata multumita cu ceea ce ai avut si nici nu o sa fii”. Oare are dreptate, isi mai cunoaste copilul care am fost? Oricum nu ma poate invinovati in totalitate. Actorii nu mai sunt aceeasi: Mosu nu mai e mos ci a capatat o fata si un nume, bradul nu mai apare din neant ci ajut la alegerea si impodobirea lui, zapada nu mai e zapada, colindatorilor le au migrat colindele, etc. Singurul lucru neatins de secunde si temperaturi, care ma face in dimineata de 25 sa ma simt copil si din nou eu, ca o harta pentru supravietuirea copilariei, sunt mirosurile care se imprastie din bucatarie, restul e atlfel, distorsionat, dar ele sunt tot ca acu 20 si ceva de ani.
Ssssssstttttttttttttt!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! A venit mosu!!!!! L ati vazut? Eu da, l am primit. L am si visat (sa fie oare efectul multitudinii de filme cu: fata lui Mos Craciun, Adevaratul Mos Craciun, etc, devorate pe 24?!!....nu cred:)) ).
PS: promit ca din ianuarie 2008 o sa devin cel mai cuminte blogger, pardon, bloggerita si o sa scriu zilnic. Pana atunci am scuza lipsei netului...
PPS: Mosu a adus si un cadou general familiei: un mielut, nascut pe 25, orele 16. 00. (si cand te gandesti ca mie imi adusese doar o imitatie, o cana cu cele mai tampe dar haioase 2 oi posibile!!! care insa pozeaza profesionist pe cana adusa de departe cu drag si dor...)
Primul pe lista altfel : nu am net L !!! Vorba unui prieten: ai mei au telefon fix si eu am lap top (pe care l am carat cu mine, cel putin pana acum, inutil) deci dial up baby. Insa, spre deosebire de el, eu am interdictie la dial up (urmare a unui abuz trecut dar nu uitat), si, credeti ma pe cuvant, mama ar putea sa dea lectii detectivilor particulari. Asa ca acum am incalcat conditiile eliberarii conditionate si m am conectat ilegal, sunt sigura ca in cateva secunde abaterea mea va fi sesizata dar sper ca merita riscul:).
Toti spun ca la tara spiritul sarbatorilor este mai viu si mai palpabil. Aici, la cam 60 de kilometri de „capitala” pot spune ca deja nu mai este asa: prin sate au aparut „beculete” pe „strazi”, din generozitatea primarilor, care nu vad insa drumurile sau scolile. Multe din case sunt impodobite cu instalatii „ca afara”, de pomi nu mai zic. E frumos, dar nu mai e ca „acasa” amintirilor mele. Deci al doilea pe lista altfel ar fi: transformarea lenta dar sigura a aerului traditional si simplu al sarbatorilor in...altceva.
Al treilea altfel: colindatori fara colinde. Acestea din urma fie lipsesc cu desavarsire, fie sunt atat de contorsionate incat parca ai fi la circ.
Al patrulea: lipsa zapezii!!! Desi anul acesta a nins cu aproape o saptamana inainte si a fost atat de frig incat zapada a fost conservata ca intr un veritabil congelator. E subtire stratul dar suficient cat sa acopere negura pamantului chinuit. Tot frigul a creat si rochiile pomilor. A fost atat de ger incat de duminica pomii sunt inveliti in chiciura, sa nu cumva sa raceasca, sa nu li se mai vada nasul rosu, plin de muci si mainile crapate de dor. Mii de ace care nu inteapa decat prin albul si straniul formelor nascute.
Ultimul pe lista altfel: metamorfoza spiritului de craciun, a intensitatii sentimentului de sarbatoare. E oarecum invers, impotriva unei ordini „firesti”. In cazul de fata parca ar fi de la fluture la larva... Totul era mai intens, mai adevarat atunci, cand eram „mici”. Sau poate e asa cum mi a reprosat zilele astea mama:” tu nu ai fost niciodata multumita cu ceea ce ai avut si nici nu o sa fii”. Oare are dreptate, isi mai cunoaste copilul care am fost? Oricum nu ma poate invinovati in totalitate. Actorii nu mai sunt aceeasi: Mosu nu mai e mos ci a capatat o fata si un nume, bradul nu mai apare din neant ci ajut la alegerea si impodobirea lui, zapada nu mai e zapada, colindatorilor le au migrat colindele, etc. Singurul lucru neatins de secunde si temperaturi, care ma face in dimineata de 25 sa ma simt copil si din nou eu, ca o harta pentru supravietuirea copilariei, sunt mirosurile care se imprastie din bucatarie, restul e atlfel, distorsionat, dar ele sunt tot ca acu 20 si ceva de ani.
Ssssssstttttttttttttt!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! A venit mosu!!!!! L ati vazut? Eu da, l am primit. L am si visat (sa fie oare efectul multitudinii de filme cu: fata lui Mos Craciun, Adevaratul Mos Craciun, etc, devorate pe 24?!!....nu cred:)) ).
PS: promit ca din ianuarie 2008 o sa devin cel mai cuminte blogger, pardon, bloggerita si o sa scriu zilnic. Pana atunci am scuza lipsei netului...
PPS: Mosu a adus si un cadou general familiei: un mielut, nascut pe 25, orele 16. 00. (si cand te gandesti ca mie imi adusese doar o imitatie, o cana cu cele mai tampe dar haioase 2 oi posibile!!! care insa pozeaza profesionist pe cana adusa de departe cu drag si dor...)
Craciun asa cum va doriti tuturor:)!!!
2 comentarii:
Draga mea,
eu cred că Moşul există şi, repet, mă bucur că la 26 de ani ai mei, el a luat forma fiecăruia dintre noi, cei puţin aşa îl definesc eu acum. Şi mi-am făcut bradul, şi l-am aşteptat şi m-am întristat că nu a venit la timp, şi m-am bucurat teribil atunci când a venit şi mă bucur că încă mai vine şi vreau să ştie toată lumea că întotdeauna e binevenit. Şi, da, la ţară el e altfel simţit, pentru că în timp ce pregăteşti bradul, auzi colindul copiilor şi te bucuri nespus de mult. În oraş, nu e la fel!
Oricum, draga mea, îşi doresc să ai un an minunat. De fapt, îmi dresc ca întreaga ta viaţă să fie minunată, pentru că eşti un om deosebit şi meriţi din plin toată bucuria din lume!
Da, stiu ca mosul exista:). La mine la tara, din pacate, chiar nu mai este asa:(. Multumesc pentru urari. Si tu meriti mult mai mult decat ai primit pana acum si sunt sigura ca o sa primesti. Un an minunat ne doresc si va doresc.
PS: nu am inteles niciodata de ce ma considerati deosebita dar daca ziceti voi asa o fi;):))
Trimiteți un comentariu