Iarna nu ma vrea, zapada nu ma iubeste, acasa

Am fost cam 2 saptamani acasa “la tara”. Cum am mai zis, pentru mine nu e Craciun daca nu e zapada. Si cum stie deja toata lumea, „la tara” zapada este mai zapada si iarna mai iarna decat „la oras”. Asa ca am asteptat zapada, ca un copil cuminte. Si am asteptat…si n a venit….zapada nu ma vrea, zapada nu ma iubeste…ofofof.. Si am venit ieri in Bucuresti si ghici ce?

A venit zapada, a venit iarna dar eu nu mai sunt...si am vorbit cu ai mei la telefon si la mine acasa (la mama mea) ninge ca n povesti. Piti, catelusul meu, este cel mai fericit, sapa tunele prin zapada, se avanta, se confunda, nu se mai satura de minunea rece si alba. Il cauta ai mei si el apare de sub nameti cu nasul si blanita inghetate dar cu ochii fericiti si jucausi. Vreau si eu sa ma pierd printre fulgi, sa ma balacesc in zapada, sa ma simt copil fericit...of, vreau ..dar daca iarna nu m a vrut acasa: cine merge in parc:D?